Exilul (Izgnanie)
mai 3, 2008 by ochiuldinceafa
Un film foarte tarkovskian, cu ritm alene si tensionat (nu e nici o contradictie!), cu cadre lungi si caligrafice, cu trimiteri spre o zona de intelesuri spirituale (in timp ce mama face avort, copiii construiesc un puzzle urias reprezentand Bunavestire).
Conflictul pe care mizeaza filmul este un copil nedorit intr-o casnicie si asa tensionata. El (sotul) este un tip introvertit, monosilabic, impulsiv; ea (Vera) este fragila si da semne de o mare suferinta interioara. Brusc, ii marturiseste ca e insarcinata si copilul nu e al lui.
Ideea de adulter determina tot cursul narativ ulterior, insa este brusc rasturnata in final. Un flashback lung descifreaza altfel povestea care se derulase: copilul era, de fapt, al sotului si nu avusese loc nici un fel de adulter. Dar instrainarea dintre ei o facuse pe Vera sa considere ca acel copil nu era al lui, asa cum nici ea nu era a lui sau el a ei… Ei, aici filmul are o problema. Rasturnarea de situatie si descifrarea postmortem (dupa moartea Verei) adauga suspans, e drept, si incearca aducerea filmului intr-o zona ceva mai alerta, dar miscarea este artificiala. Explicatia Verei nu tine. NU poti sa-i spui dintr-o suflare unui sot de care oricum te temi: “Sunt insarcinata. Copilul nu e al tau”, si sa crezi ca el nu se gandeste la adulter.
Dupa parerea mea, adulterul ar fi fost o miza mult mai profunda, pentru ca ar fi pus in discutie ideea de viata: ce drept sa traiasca ii dai unui copil care nu e al tau si care iti spinteca brusc casnicia? Dilmea asta intre viata si moarte mi-ar fi placut s-o lase regizorul intacta, fara artificiul biletelului de analize si paternitatii rasturnate.
Stiu ca actorul principal a luat Cannes-ul pentru interpretare, dar vreau sa o remarc neaparat pe ea (Marie Bonavie), pe care am mai vazut-o intr-un film alaturi de Gerard Depardieu (Dina ) si care impresioneaza printr-un chip extrem de expresiv si dinamic.
Acestea fiind zise, enjoy the film!
Pot sa-ti dau o sugestie? Sa nu povestesti un film pana la capat, altfel nu mai are nicio miza pentru cei care nu l-au vazut.
Eu nu l-am vazut si acum mi-ai luat tot avantul 
De acelasi regizor, mi-a placut mult, mult, mult, The Return. O parabola Evanghelica in imagini care se straudiesc sa “copieze” (simbolic) panzele marilor maestri… asta poate fi placut pentru unii si neplacut pentru altii. Pentru mine a fost placut si surprinzator.
Ai dreptate, dar nu mi-am propus sa poftesc pe cineva la vazut…
Dar nu conteaza ca am povestit in mare ce se petrece, ca nu e film american sa-si piarda vlaga dupa ce a rasuflat actiunea. Asa ca sa te uiti neaparat si sa-mi zici parerea ta.
Asta imi si place la rusi: nespusul. Si eu am comentat doar spusul…
Gata, te-ai linistit?
Da, ai dreptate. Dar, legat de sugestia ta, cu:
“Dupa parerea mea, adulterul ar fi fost o miza mult mai profunda, pentru ca ar fi pus in discutie ideea de viata: ce drept sa traiasca ii dai unui copil care nu e al tau si care iti spinteca brusc casnicia? Dilmea asta intre viata si moarte mi-ar fi placut s-o lase regizorul intacta, fara artificiul biletelului de analize si paternitatii rasturnate.”
iti amintesc ca tema asta a fost tratata magistral de Kieslowski intr-unul din episodurile Decalogului… si atunci, ce miza mai avea, cand mai bine nu se putea?
doar ca provocare!
Uite ca de Kieslowski am uitat. Si nici nu mai tin minte bine filmul cu pricina. Tre’ sa-l caut neaparat.
Nu inteleg prea bine ce vrei sa zici cu “ce miza mai avea, cand mai bine nu se putea?” Sunt cam grea de cap la ora asta!
am vrut sa zic ceva mai putin interesant decat ai vrut tu sa intelegi: filmul lui kieslowski trateaza exact tema sugerata de tine: o femeie ramane insarcinata cu copilul altuia. sotul ei era bolnav, pe moarte (cu sotul ei nu putea avea copii si amandoi stiau asta).
si atunci se duce la medicul sotului sa-l intrebe daca va supravietui sotul, ca sa faca avort, sau daca va muri, ca sa stie sa poata pleca cu celalalt barbat.
iar de aici, nu-ti mai povestesc, ca e impotriva principiilor mele.
dar filmul lui kieslowsji e perfect, oricine mai incerca sa faca ceva asemanator suna a copie slaba
mie mi-a placut ideea regizorului de care ai povestit mai sus, faptul ca “nu e copilul lui” atata vreme cat s-au instrainat… trebuie sa-mi dai filmul, neaparat
si “Coristii”, neaparat!
Ti le dau, cum sa nu.
Da, cred ca imi amintesc de episodul ala din Decalog. Dar aici mi se pare mai interesant, pentru ca ea nu-si pune nici o secunda problema sa se desparta de sot. E, ce zici?
Hai, uita-te la film si comentam pe urma. Da’ repede!
acum m-am uitat pe filmuletul de prezentare. actorul e acelasi din The Return. atunci tu vezi The Return si eu Exilul, ca sa facem comentarii “de autor”
greu de crezut ca-mi va placea mai mlt dect The Return (parca are si asta niste premii, Globul de aur, daca nu ma insel)
Am vazut The Return mai de mult, dar trebuie sa-l revad daca tot am intrat in competitie!
Si gata cu timpul nostru, esti de acord? (Zi-mi si mie cum inserez emoticoane, please!)