Ascult aproape zilnic la radio versurile dintr-un cântec pentru copii: “Vreau să fiu Harry Potter chiar,/ Un vrăjitor cu har…”.
Aţi reţinut, da?, vrăjitor cu har. Adică, un fel de drac sfânt. Asta face parte din seria nemuritoare Crăciun magic şi Cutărică a trecut în nefiinţă, Dumnezeu să-l odihnească (de unde se vede treaba că Dumnezeu=nefiinţă). Pfui, că complex şi cacofonic e omul nostru recent.
Postat in (Sub)cultura copiilor | Tagged copii, postmodernism | 1 comentariu »
Asta ca să dau o idee generală despre muzica klezmer.
Din păcate, n-am găsit pe youtube nici una din melodiile mele preferate. Dar mai sap, mai sap…
Postat in Muzica | Tagged Klezmer | No Comments »
Un film foarte tarkovskian, cu ritm alene si tensionat (nu e nici o contradictie!), cu cadre lungi si caligrafice, cu trimiteri spre o zona de intelesuri spirituale (in timp ce mama face avort, copiii construiesc un puzzle urias reprezentand Bunavestire).
Conflictul pe care mizeaza filmul este un copil nedorit intr-o casnicie si asa tensionata. El (sotul) este un tip introvertit, monosilabic, impulsiv; ea (Vera) este fragila si da semne de o mare suferinta interioara. Brusc, ii marturiseste ca e insarcinata si copilul nu e al lui.
Ideea de adulter determina tot cursul narativ ulterior, insa este brusc rasturnata in final. Un flashback lung descifreaza altfel povestea care se derulase: copilul era, de fapt, al sotului si nu avusese loc nici un fel de adulter. Dar instrainarea dintre ei o facuse pe Vera sa considere ca acel copil nu era al lui, asa cum nici ea nu era a lui sau el a ei… Ei, aici filmul are o problema. Rasturnarea de situatie si descifrarea postmortem (dupa moartea Verei) adauga suspans, e drept, si incearca aducerea filmului intr-o zona ceva mai alerta, dar miscarea este artificiala. Explicatia Verei nu tine. NU poti sa-i spui dintr-o suflare unui sot de care oricum te temi: “Sunt insarcinata. Copilul nu e al tau”, si sa crezi ca el nu se gandeste la adulter.
Dupa parerea mea, adulterul ar fi fost o miza mult mai profunda, pentru ca ar fi pus in discutie ideea de viata: ce drept sa traiasca ii dai unui copil care nu e al tau si care iti spinteca brusc casnicia? Dilmea asta intre viata si moarte mi-ar fi placut s-o lase regizorul intacta, fara artificiul biletelului de analize si paternitatii rasturnate.
Stiu ca actorul principal a luat Cannes-ul pentru interpretare, dar vreau sa o remarc neaparat pe ea (Marie Bonavie), pe care am mai vazut-o intr-un film alaturi de Gerard Depardieu (Dina ) si care impresioneaza printr-un chip extrem de expresiv si dinamic.
Acestea fiind zise, enjoy the film!
Postat in Filme | 8 Comentarii »
